on the edge sau… mitul lui sisif

•2011/08/03 • 3 comentarii

Fericirea…un bolovan pe care il tot impingi, si il impingi pana cand crezi ca l-ai pus la locul lui si te poti aseza, rasufland usurat, pe el.

Crezi…a crede…ceva ce tine de mintea omului doar ca bolovanul cade si te vezi nevoit sa-l impingi la loc, si el tot cade, si atunci ce sa faci…te duci frumos la cursuri de NLP (programare neuro-lingvistica) sau la seminarii despre dezvoltare personala unde vei afla cum sa impingi bolovanul fara sa obosesti ( adica sa te minti singur ) si unde nimeni nu-ti spune ca el o sa cada in partea cealalta…

Totul e un joc, pierzi sau castigi… nu o sa stii niciodata… important e sa joci si sa nu cauti reteta succesului…vorba aceea ‘fericiti cei saraci cu duhul’ sau cu alte cuvinte : nu te mai gandi, ce o fi o fi.

Si daca nu poti sa joci sau ai obosit tot ai dreptul sa renunti si nici macar nu e pacat, asa ai decis tu…

Revenind la bolovan, unii il imping prin cluburi, altii il tavalesc prin bautura sau il transforma intr-un copil si toate astea pentru o liniste…aparenta. De ce ?

azi este mainele de care ieri te temeai…

•2011/07/28 • 2 comentarii

Timpul, desi doar o conventie, se scurge ireversibil si mai ales ireparabil.
Uneori ma gandesc daca e bine sa fugi de trecut, sa stergi totul cu buretele, daca ar fi posibil sa o iei de la capat, desi, inevitabil de multe ori, azi te gandesti la ce vei face maine avand in minte ziua de ieri.
Viata e o continua cautare, o cursa de marathon la care se pare ca nu poti spune ‘nu particip’ si la care nu vei trece niciodata linia de final, nu ramane decat sa te bucuri de momentele in care cineva de pe margine iti intinde o sticla cu apa ca tu sa poti continua sa alergi…
Probabil ca doar iubirea te poate face sa depasesti momentele in care pur si simplu nu mai poti sa alergi desi, paradoxal, tot ea te pune in genunchi…
Pana la urma alergi singur…singuratatea e un blestem, te nasti si mori cu el, sfarsesti prin a cersi iubire, prin a cersi o prietenie si nu intelegi de ce, si uite asa ajungi sa te lupti cu lumea intreaga.
Uneori iti doresti sa fie toata lumea in jurul tau, atunci cand se intampla asta nu faci decat sa fugi pentru ca nu te integrezi…ciudat.

„Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima!”

Ajungi sa faci din regrete o stare, un fel de a fi, si descoperi ca lumea din care faci parte nu este cea in care ti-ai fi dorit sa te afli, asta fara sa fi sigur ca exista vreuna cu care tu sa fi compatibil.

Iertare sau revolta interioara …

•2010/11/01 • Un comentariu

imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, dezamagit, ofensat si orice altceva…
imi cer iertare mie daca am condamnat un anumit comportament, pe care l-am avut sau il am…
imi cer iertare tot mie pentru valorile in care cred si pe care nici macar eu nu le-am respectat…
imi cer iertare celor ce se intristeaza citind aceste randuri, dar uneori imi face bine sa scriu…
imi cer iertare parintilor mei pentru ca i-am judecat ca nu mi-au oferit o viata mai buna…

probabil ca e de ajuns…

o sa scriu in continuare, cat o sa mai pot sa suport, despre diverse situatii pe care le-am trait, in speranta ca pe unii o sa-i ajute…
eu am avut nevoie de atentie, cand nu am primit-o mi-a fost rau, cand am primit-o nu am stiut ce sa fac cu ea sau a intervenit vanitatea si m-am crezut buricul pamantului…

am avut norocul sau nu, sa intalnesc oameni care se pretindeau a fi prietenii mei cat timp am fost intr-o anumita pozitie, sociala sau financiara, dupa…

am intalnit si oameni care m-au ajutat neconditionat si carora le multumesc…

am langa mine, astazi, oameni care imi reproseaza ca au aflat de la altii ceva ce eu „trebuia” sa le spun, culmea ! …, wtf … cum pot unii sa-ti reproseze ceva ce ei au facut la randul lor, au incercat sa te minta, duca de nas, prosteasca sau orice alta forma de ipocrizie…

am cunoscut oameni care, desi se dadeau drept prieteni, m-au lasat la greu…sau mi-au pus pumnul in gura…culmea ! … cu ceva (putin) timp in urma imi spunea un prieten : ” am sa dau bani cuiva dar nu pot acum, stii ce-i zic ? – cand or sa vina (banii) o sa ti-i dau „, acelasi om peste o saptamana ( eu avand sa-i dau bani, si replicandu-i ca datorita unei situatii neprevazute pot sa-i dau doar o parte si restul cand o sa-i am ) imi spune : ” e o situatie neconfortabila pentru mine, trebuie sa intelegi ori imi dai banii ori … ”

am cunoscut si oameni minunati carora le multumesc pentru tot…

si desi probabil ca unii vor spune ca ma victimizez si ca nici eu nu sunt „usa de biserica”, am sa scriu in continuare..,

am cunoscut oameni, la locul de munca, care atunci cand am fost cu un picior in groapa au ales sa ma impinga, ca era mai simplu… asta ar putea fi chiar o speta cuprinsa in cursurile de management la categoria „asa nu”…

inca ceva … imi cer iertare si celor care se vor simti ofensati de povestile care vor urma…

Nihilism sau o lume fara insemnatate

•2010/10/01 • 2 comentarii

Lumea merge intr-o directie care nu imi e aproape, se pare ca nu conteaza.
Totul se rezuma la marketing, la cum te vinzi… dar de ce sa ma vand ?
Nimic nu are legatura cu tine ca om, este numai imaginea pe care o lasi. Culmea se fac si cursuri pentru asta, tendinta este de „imbecilizare”, se tin cursuri despre cum sa-ti impresionezi superiorii, despre cum sa conduci o afacere, despre cum sa te porti intr-o relatie, despre cum sa iubesti, despre cum sa mananci, despre cum sa traiesti iar eu ma intreb ” pai bine si cu mine cum ramane ? ”
Idealismul…o greseala, cel mai mare regret al meu…o etica in adevaratul sens al cuvantului nu exista in lumea in care traim.
Idealismul are ca rezultat doar niste deceptii sanatoase, idealismul nu-ti aduce nimic bun, frumosul nu mai exista in prezent, este doar un fals, o imagine. Trebuie sa-ti placa, daca nu, impuneti sa-ti placa, minte-te pe tine. Daca esti idealist o sa afli cu surprindere ca esti un visator depasit de evenimente, ca nu esti ancorat in realitate dar trebuie, din nou trebuie, sa-i faci fata. Ramane totusi intrebarea daca viata merita traita sau nu, merita probabil daca mai crezi in ceva.
Iubesc o lume care probabil nu va exista niciodata, o lume frumoasa…o lume in care nu trebuie.

Suflet gol …sau de ce condamnam suicidul

•2010/09/23 • 4 comentarii

Alexander Mcqueen, Madalina Manole sau un simplu om de afaceri din Iasi, ce au ei in comun ? Au obosit, s-au saturat, de ce sa facem supozitii pe seama lor ?
„Un star in lumea modei a fost gasit fara suflare, in luxoasa sa locuinta” – scrie asta un ziarist care acasa mananca de pe jos si inghite in sec la bunurile materiale si la pozitia sociala a acelui om.
„Madalina Manole a lasat in urma cea mai de pret avere: familia. Bunurile materiale sunt nesemnificative in comparatie cu durerea si lacrimile lasate in urma sa” – asa si ? I-a facut pe altii sa sufere, de fapt era vorba doar despre c…ul lor. Vai ce om, rusine, i-a facut pe altii sa sufere … Cat de penibili sunt unii…
Oare s-a gandit cineva ce era in sufletul lor, ca poate sufletul lor era gol, ca poate s-au saturat sa se mai minta singuri ca le e bine, ca poate pur si simplu nu au gasit sensul lucrurilor…
Ce ma uimeste cel mai tare este ca unii considera suicidul lasitate. Lasitate fata de ce ? Fata de viata ? Este viata lor si pot face ce vor ei cu ea…
„Au fost slabi de inger” – oare ?

De ce ?

•2010/09/20 • 4 comentarii

Asteapta, o sa vezi, nu trebuie sa intelegi, totul se intampla ca asa trebuie sa fie, ce cuvinte mari … Legea atractiei – bullshit, cica ai ceea ce-ti doresti, cacat – scuzati expresia. Sa nu folosesti cuvantul „trebuie”. Este ridicol sa te simti bine doar gandindu-te ca altii au probleme mai mari ca ale tale, ca sunt sinistrati dupa nu stiu ce furtuna sau ca nu au casa sau ca au fost abandonati de parinti. Dar daca pur si simplu nu-ti place atunci cum faci, ironia sortii ajungi la cuvantul „trebuie”🙂 trebuie sa-ti placa, trebuie sa vezi ca altii sunt mai rau ca tine, trebuie sa-ti accepti conditia…eh uite ca nu vreau sa fac asta, nu vreau sa ma mint singur ca imi e bine…am obosit

Gandirea – cel mai nociv drog sau “mai rau de atata nu se poate”

•2010/08/25 • Un comentariu

Sunt din ce in ce mai dese depresiile, totul se inegreste in fata mea, mi-as dori sa am un buton pe care sa apas, un mare buton OFF, SWITCH OFF. ….sa pot sa strig “URA… NU MAI GANDESC” … sa taca odata mintea, sa ma lase sa traiesc.

 “decat o frunte ingandurata, mai bine riduri de expresie” – Hannes Stein

 Gandirea te condamna la singuratate, la izolare, la tot ce e mai rau pe lumea asta, ajungi sa nu mai faci fata… apel catre cei care pot : opritiva inainte sa va faceti rau singuri.

Multa vreme am crezut ca fuga e o solutie, am vrut sa plec din tara, cred ca inca imi mai doresc asta, am crezut ca alt sistem imi va face bine, acum nu mai sunt sigur de nimic… Ce funny 30 de ani degeaba, 30 de ani traiti intr-o gandire continua, 30 de ani de cautari cand eu eram chiar langa mine, 30 de ani fara mine, 30 de ani pentru altii, 30 de ani pentru ce ? sa cauti sensul vietii ? surpriza …. Nu l-am gasit. Cele mai frumoase lucruri din viata mea s-au intamplat atunci cand nu am gandit, cand nu am stat sa pun in balanta avantaje si dezavantaje, atunci am simtit ca lumea e a mea dupa care a aparut de dupa colt si mintea mea : aha te-am prins, ma ce faci tu aici, esti fericit ? pai asa ne-a fost vorba ?…… o urasc. Undeva in toata afacerea asta este o conspiratie, tot ce iti adoarme mintea este interzis sau pe reteta, este o lupta Xanax vs Cocaina, ii banuiesc pe producatorii de alcool… si acum si ironia sortii, toate astea se administreaza cu cap ca altfel nu dau rezultate sau poate chiar mai rau, deci trebuie sa te gandesti inainte…

 Nu cautati sa intelegeti ce am scris, asa mi-a venit…