Sasha's Blog

on the edge sau… mitul lui sisif

sorin102 — Tue, 02 Aug 2011 23:36:43 +0000

Fericirea…un bolovan pe care il tot impingi, si il impingi pana cand crezi ca l-ai pus la locul lui si te poti aseza, rasufland usurat, pe el.

Crezi…a crede…ceva ce tine de mintea omului doar ca bolovanul cade si te vezi nevoit sa-l impingi la loc, si el tot cade, si atunci ce sa faci…te duci frumos la cursuri de NLP (programare neuro-lingvistica) sau la seminarii despre dezvoltare personala unde vei afla cum sa impingi bolovanul fara sa obosesti ( adica sa te minti singur ) si unde nimeni nu-ti spune ca el o sa cada in partea cealalta…

Totul e un joc, pierzi sau castigi… nu o sa stii niciodata… important e sa joci si sa nu cauti reteta succesului…vorba aceea ‘fericiti cei saraci cu duhul’ sau cu alte cuvinte : nu te mai gandi, ce o fi o fi.

Si daca nu poti sa joci sau ai obosit tot ai dreptul sa renunti si nici macar nu e pacat, asa ai decis tu…

Revenind la bolovan, unii il imping prin cluburi, altii il tavalesc prin bautura sau il transforma intr-un copil si toate astea pentru o liniste…aparenta. De ce ?

azi este mainele de care ieri te temeai…

sorin102 — Wed, 27 Jul 2011 23:19:42 +0000

Timpul, desi doar o conventie, se scurge ireversibil si mai ales ireparabil.
Uneori ma gandesc daca e bine sa fugi de trecut, sa stergi totul cu buretele, daca ar fi posibil sa o iei de la capat, desi, inevitabil de multe ori, azi te gandesti la ce vei face maine avand in minte ziua de ieri.
Viata e o continua cautare, o cursa de marathon la care se pare ca nu poti spune ‘nu particip’ si la care nu vei trece niciodata linia de final, nu ramane decat sa te bucuri de momentele in care cineva de pe margine iti intinde o sticla cu apa ca tu sa poti continua sa alergi…
Probabil ca doar iubirea te poate face sa depasesti momentele in care pur si simplu nu mai poti sa alergi desi, paradoxal, tot ea te pune in genunchi…
Pana la urma alergi singur…singuratatea e un blestem, te nasti si mori cu el, sfarsesti prin a cersi iubire, prin a cersi o prietenie si nu intelegi de ce, si uite asa ajungi sa te lupti cu lumea intreaga.
Uneori iti doresti sa fie toata lumea in jurul tau, atunci cand se intampla asta nu faci decat sa fugi pentru ca nu te integrezi…ciudat.

„Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima!”

Ajungi sa faci din regrete o stare, un fel de a fi, si descoperi ca lumea din care faci parte nu este cea in care ti-ai fi dorit sa te afli, asta fara sa fi sigur ca exista vreuna cu care tu sa fi compatibil.

Iertare sau revolta interioara …

sorin102 — Sun, 31 Oct 2010 22:39:08 +0000

imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, dezamagit, ofensat si orice altceva…
imi cer iertare mie daca am condamnat un anumit comportament, pe care l-am avut sau il am…
imi cer iertare tot mie pentru valorile in care cred si pe care nici macar eu nu le-am respectat…
imi cer iertare celor ce se intristeaza citind aceste randuri, dar uneori imi face bine sa scriu…
imi cer iertare parintilor mei pentru ca i-am judecat ca nu mi-au oferit o viata mai buna…

probabil ca e de ajuns…

o sa scriu in continuare, cat o sa mai pot sa suport, despre diverse situatii pe care le-am trait, in speranta ca pe unii o sa-i ajute…
eu am avut nevoie de atentie, cand nu am primit-o mi-a fost rau, cand am primit-o nu am stiut ce sa fac cu ea sau a intervenit vanitatea si m-am crezut buricul pamantului…

am avut norocul sau nu, sa intalnesc oameni care se pretindeau a fi prietenii mei cat timp am fost intr-o anumita pozitie, sociala sau financiara, dupa…

am intalnit si oameni care m-au ajutat neconditionat si carora le multumesc…

am langa mine, astazi, oameni care imi reproseaza ca au aflat de la altii ceva ce eu “trebuia” sa le spun, culmea ! …, wtf … cum pot unii sa-ti reproseze ceva ce ei au facut la randul lor, au incercat sa te minta, duca de nas, prosteasca sau orice alta forma de ipocrizie…

am cunoscut oameni care, desi se dadeau drept prieteni, m-au lasat la greu…sau mi-au pus pumnul in gura…culmea ! … cu ceva (putin) timp in urma imi spunea un prieten : ” am sa dau bani cuiva dar nu pot acum, stii ce-i zic ? – cand or sa vina (banii) o sa ti-i dau “, acelasi om peste o saptamana ( eu avand sa-i dau bani, si replicandu-i ca datorita unei situatii neprevazute pot sa-i dau doar o parte si restul cand o sa-i am ) imi spune : ” e o situatie neconfortabila pentru mine, trebuie sa intelegi ori imi dai banii ori … ”

am cunoscut si oameni minunati carora le multumesc pentru tot…

si desi probabil ca unii vor spune ca ma victimizez si ca nici eu nu sunt “usa de biserica”, am sa scriu in continuare..,

am cunoscut oameni, la locul de munca, care atunci cand am fost cu un picior in groapa au ales sa ma impinga, ca era mai simplu… asta ar putea fi chiar o speta cuprinsa in cursurile de management la categoria “asa nu”…

inca ceva … imi cer iertare si celor care se vor simti ofensati de povestile care vor urma…

Nihilism sau o lume fara insemnatate

sorin102 — Fri, 01 Oct 2010 13:02:21 +0000

Lumea merge intr-o directie care nu imi e aproape, se pare ca nu conteaza.
Totul se rezuma la marketing, la cum te vinzi… dar de ce sa ma vand ?
Nimic nu are legatura cu tine ca om, este numai imaginea pe care o lasi. Culmea se fac si cursuri pentru asta, tendinta este de “imbecilizare”, se tin cursuri despre cum sa-ti impresionezi superiorii, despre cum sa conduci o afacere, despre cum sa te porti intr-o relatie, despre cum sa iubesti, despre cum sa mananci, despre cum sa traiesti iar eu ma intreb ” pai bine si cu mine cum ramane ? “
Idealismul…o greseala, cel mai mare regret al meu…o etica in adevaratul sens al cuvantului nu exista in lumea in care traim.
Idealismul are ca rezultat doar niste deceptii sanatoase, idealismul nu-ti aduce nimic bun, frumosul nu mai exista in prezent, este doar un fals, o imagine. Trebuie sa-ti placa, daca nu, impuneti sa-ti placa, minte-te pe tine. Daca esti idealist o sa afli cu surprindere ca esti un visator depasit de evenimente, ca nu esti ancorat in realitate dar trebuie, din nou trebuie, sa-i faci fata. Ramane totusi intrebarea daca viata merita traita sau nu, merita probabil daca mai crezi in ceva.
Iubesc o lume care probabil nu va exista niciodata, o lume frumoasa…o lume in care nu trebuie.

Suflet gol …sau de ce condamnam suicidul

sorin102 — Thu, 23 Sep 2010 17:55:19 +0000

Alexander Mcqueen, Madalina Manole sau un simplu om de afaceri din Iasi, ce au ei in comun ? Au obosit, s-au saturat, de ce sa facem supozitii pe seama lor ?
“Un star in lumea modei a fost gasit fara suflare, in luxoasa sa locuinta” – scrie asta un ziarist care acasa mananca de pe jos si inghite in sec la bunurile materiale si la pozitia sociala a acelui om.
“Madalina Manole a lasat in urma cea mai de pret avere: familia. Bunurile materiale sunt nesemnificative in comparatie cu durerea si lacrimile lasate in urma sa” – asa si ? I-a facut pe altii sa sufere, de fapt era vorba doar despre c…ul lor. Vai ce om, rusine, i-a facut pe altii sa sufere … Cat de penibili sunt unii…
Oare s-a gandit cineva ce era in sufletul lor, ca poate sufletul lor era gol, ca poate s-au saturat sa se mai minta singuri ca le e bine, ca poate pur si simplu nu au gasit sensul lucrurilor…
Ce ma uimeste cel mai tare este ca unii considera suicidul lasitate. Lasitate fata de ce ? Fata de viata ? Este viata lor si pot face ce vor ei cu ea…
“Au fost slabi de inger” – oare ?

De ce ?

sorin102 — Sun, 19 Sep 2010 22:04:16 +0000

Asteapta, o sa vezi, nu trebuie sa intelegi, totul se intampla ca asa trebuie sa fie, ce cuvinte mari … Legea atractiei – bullshit, cica ai ceea ce-ti doresti, cacat – scuzati expresia. Sa nu folosesti cuvantul “trebuie”. Este ridicol sa te simti bine doar gandindu-te ca altii au probleme mai mari ca ale tale, ca sunt sinistrati dupa nu stiu ce furtuna sau ca nu au casa sau ca au fost abandonati de parinti. Dar daca pur si simplu nu-ti place atunci cum faci, ironia sortii ajungi la cuvantul “trebuie” trebuie sa-ti placa, trebuie sa vezi ca altii sunt mai rau ca tine, trebuie sa-ti accepti conditia…eh uite ca nu vreau sa fac asta, nu vreau sa ma mint singur ca imi e bine…am obosit

Gandirea – cel mai nociv drog sau “mai rau de atata nu se poate”

sorin102 — Wed, 25 Aug 2010 17:58:43 +0000

Sunt din ce in ce mai dese depresiile, totul se inegreste in fata mea, mi-as dori sa am un buton pe care sa apas, un mare buton OFF, SWITCH OFF. ….sa pot sa strig “URA… NU MAI GANDESC” … sa taca odata mintea, sa ma lase sa traiesc.

“decat o frunte ingandurata, mai bine riduri de expresie” – Hannes Stein

Gandirea te condamna la singuratate, la izolare, la tot ce e mai rau pe lumea asta, ajungi sa nu mai faci fata… apel catre cei care pot : opritiva inainte sa va faceti rau singuri.

Multa vreme am crezut ca fuga e o solutie, am vrut sa plec din tara, cred ca inca imi mai doresc asta, am crezut ca alt sistem imi va face bine, acum nu mai sunt sigur de nimic… Ce funny 30 de ani degeaba, 30 de ani traiti intr-o gandire continua, 30 de ani de cautari cand eu eram chiar langa mine, 30 de ani fara mine, 30 de ani pentru altii, 30 de ani pentru ce ? sa cauti sensul vietii ? surpriza …. Nu l-am gasit. Cele mai frumoase lucruri din viata mea s-au intamplat atunci cand nu am gandit, cand nu am stat sa pun in balanta avantaje si dezavantaje, atunci am simtit ca lumea e a mea dupa care a aparut de dupa colt si mintea mea : aha te-am prins, ma ce faci tu aici, esti fericit ? pai asa ne-a fost vorba ?…… o urasc. Undeva in toata afacerea asta este o conspiratie, tot ce iti adoarme mintea este interzis sau pe reteta, este o lupta Xanax vs Cocaina, ii banuiesc pe producatorii de alcool… si acum si ironia sortii, toate astea se administreaza cu cap ca altfel nu dau rezultate sau poate chiar mai rau, deci trebuie sa te gandesti inainte…

Nu cautati sa intelegeti ce am scris, asa mi-a venit…

am revenit ….criza economica sau “hai sa ne bagam cu totii sub pat poate trece”

sorin102 — Fri, 29 Jan 2010 11:12:43 +0000

am din ce in ce mai mult senzatia ca suntem un popor de victime, ce ne mai place sa ne vaitam, vad din ce in ce mai multi oameni in jurul meu care spun : “abia astept sa treaca anul acesta, e un an greu, e criza” moment in care in mintea mea apare urmatoarea intrebare – pe 01.01.2011 o sa fie altfel ? te culci in criza economica si te trezesti intr-o exuberanta aproape irationala ?

dar ce ar fi sa nu ne mai vaitam si sa facem ceva, criza nu este un anotimp, nu trece de la sine, criza nu e o boala care sa poata fi tratata cu antibiotice si nici o “raceala” care trece de la sine.

criza este pentru oameni destepti, pentru cei care stiu sa se reinventeze, pentru cei care stiu sa consume nu pentru cei care nu mai consuma deloc…

criza are legatura cu eficienta, daca muncesti mai mult nu inseamna ca vei depasi criza ar fi bine sa incercam sa fim mai eficienti, are legatura cu calitatea, ce ar fi sa ne degradam cu totii si sa traim doar pentru a munci ca vorba aia e criza ? … gresit : “munca este un blestem iar noi am facut din asta o voluptate” .

ar fi foarte bine sa devenim ceva mai creativi, dar pentru asta trebuie sa ai timp, sa te reinventezi inseamna sa creezi in permanenta… exista insa aceasta tendinta de “imbecilizare prin munca” – sa faci tot timpul ceva chiar daca nu ai nimic de facut in momentul ala, sa nu cumva doamne fereste sa stai.

in general faci aceelasi lucru, te duci la munca esti un executant perfect, iti vezi poza la avizier la rubrica angajatul lunii, te simti bine ca esti apreciat si dai bine in ochii celorlalti, ce folos oricum aprecierea e falsa, d’abia asteapta toti sa se intample ceva rau cu tine sa poata da si ei cu pietre, sa se bucure ca nu mai esti in top ….. sau mai rau …. nu esti la avizier si atunci apare cealalta forma de invidie sau asa zis competitia “ da ce eu nu pot ? lasa ca le arat eu lor ?” toate astea nu fac decat sa diminueze timpul in care poti sa gandesti si vin si intreb cand sa mai creezi ?

cum bine spunea o prietena foarte draga, criza ne-a scos din zona de confort… oops ce ne facem acum ? – pai avem doua solutii : sa ne vaitam sau sa facem ceva, atunci cand iesi din zona de confort poti sa creezi, ideile iti vin de la sine dar depinde cat de frica iti este sa faci asta… mai bine te bagi sub pat si astepti sa treaca anul asta …

despre facebook … sau cum sa-ti omori retina

sorin102 — Wed, 09 Dec 2009 13:23:56 +0000

… sa nu se inteleaga ca am ceva impotriva acestor retele sociale, sunt bune si ele la ceva, mai impartasesti cu unii cu altii ce mai faci tu in viata ta de zi cu zi, faci marketing pentru propria ta afacere, e ok.

In schimb am ceva cu dependenta de aceste retele, cu faptul ca nu mai putem trai fara ele, daca nu ai cont pe vreuna din aceste retele esti un nimeni, . si daca statul in fata computerului nu este suficient, ne-am instalat facebook si pe telefon.

Si daca stau bine sa ma gandesc nici cu asta nu as avea o problema dar am ajuns sa ne dezvoltam o lume paralela si virtuala in care traim fericiti, vom ajunge sa nu mai fim noi vom fi doar un status pe facebook. Intre noi fie vorba daca vrei sa-I spui ceva unei persoane folosesti optiunea de “mesaj privat” si atunci vin cu intrebarea restul lucrurilor de pe facebook nu sunt doar o fatada ? … sau mai nou facebook-ul transmite si emotii si eu nu stiu ca nu l-am mai folosit ?

Ca sa nu mai vorbim de cei care isi irosesc ore din viata lor construind ferme virtuale, orase sau mai stiu eu ce alte prostii, oameni care se trezesc noaptea sa culeaga capsuni virtuale pentru a creste valoare fermei lor, ooaah… scopul : sa am cea mai tare ferma de pe facebook, lumea ma va invidia… ce spirit competitiv zace in noi, impresionant. Nici un impatimit al jocurilor PC din lumea asta nu ar da doi bani pe un astfel de joc, in schimb noi am reusit sa transformam jocurile de societate in ceva virtual … in curand o sa luam masa de pranz impreuna, pe facebook , o sa plimbam un caine virtual prin parcul Herastrau ( copia virtuala evident ) iar daca se intampla cumva sa-si satisfaca cainele nevoile fiziologice pe vreo alee virtuala, nu-I nimic vom avea acolo o optiune “delete”.

Din pacate nu exista antidot pentru acest virus …

nefericirea de fond – raspuns la comentariile anterioare

sorin102 — Sat, 28 Nov 2009 11:05:40 +0000

cei care ma cunosc ar spune “ tu vorbesti de downshifting ?” , “ tu care faci si dregi ?” , “ tu care ai dus consumerismul la un nivel foarte inalt ?”

DA … EU

imi dau seama acum ca aceste lucruri am crezut ca ma vor face fericit, ca daca ai aia si aia o sa fii in al noualea cer… gresit. pe de alta parte asa cum spune “just me” trebuie sa evitam extremele adica “downshiftingul” nu ineamna sa nu mai consumi sau sa consumi prost si ieftin, pana la urma vorbim despre calitatea vietii, e frumoasa natura dar nu trebuie sa dormi in parc ca sa te bucuri de ea.

stiti ce inseamna nefericirea de fond ? … inseamna ca atunci cand ai tot ceea ce-ti doresti (sau crezi ca- ti doresti) : o masina nemaipomenita, casa visata, o relatie perfecta cu un om care te iubeste ( neconditionat – sa presupunem cazul ideal ) … tu te intrebi in fiecare zi “ ce caut eu in viata mea ?”

ce cred eu despre “downshifting” ? cred ca ar trebui sa o luam mai usor, cred ca ar trebui sa tratam cauza si nu efectul. consumerismul excesiv si credinta ca daca ai tot felul de lucruri vei fi fericit este gresita, cred ca trebuie sa cautam in noi, noi suntem cauza, ajungem sa facem lucruri pentru ca trebuie sa le facem, ne luam o masina alba pentru ca asta se poarta sau mai rau nu ne luam o masina alba pentru ca au toti si noi nu vrem sa fim ca ceilalti (dar noua ne place masina alba), noi vrem sa fim speciali. De fapt si de drept vrem doar sa fim acceptati de ceilalti si sa fim iubiti neconditionat.

am pus acest articol aici pentru ca mi-a placut foarte mult, dar din pacate nu avem nici o sansa noi “orasenii” suntem prea putini si oricum mare parte din noi sunt in extrema cealalta, sunt deprivatizati. vorbim doar de mici modificari pe care le putem aduce in ceea ce priveste calitatea vietii pentru ca altfel nu putem face mare lucru cat timp la sate s-a votat parlamentul unicameral, cat timp suntem poporul OTV ( toata stima pentru Diaconescu, a facut bani cu prostimea din tara asta ).

cred ca ceea ce vroiam sa transmit era legat exact de “traieste clipa” si ce inseamna acest lucru, altfel cuvinte “prea mari” pentru o societate ca a noastra. asa cum spune in articolul anterior “ retina isi pierde sensibilitatea atata vreme cat nu mai exerseaza alt peisaj decat monitorul computerului si ca sa prefatez urmatorul post vin cu intrebarea ( apropos de trait clipa ) :

cand ai iesit ultima oara, la bere, in parc, la plimbare, cu cei 749 de prieteni de pe facebook ?